Responsabilitatea în Moldova? E un termen gol. Instituțiile și indivizii par să joace un rol într-o piesă de teatru, dar decorul este o iluzie. Ne prefacem că muncim, dar rămânem pe loc. Fiecare decizie simulată, fiecare “soluție” superficială ne ține captivi în stagnare. Îți dai seama ce înseamnă asta? E ca și cum ai construi o casă din nisip, cu speranța că va rezista la prima furtună. Și când acea furtună vine, ce faci?
Cuprins:
- De ce alegi să stai pe loc?
- Doar o mască pentru incompetență
- Îți place să te ascunzi după „sistem”? De câte ori ai dat vina pe alții azi?
- Același dezastru
- Refuzi să te schimbi? Perfect, stai pe loc și nu te plânge
- Dacă nu faci nimic, ce aștepți să se schimbe?
De ce alegi să stai pe loc?
Simularea responsabilității nu este doar o greșeală. Este o alegere conștientă. Este mai simplu să mimezi acțiunea decât să-ți asumi schimbarea reală. Crezi că ceilalți nu observă? Te-ai întrebat vreodată de ce nimic nu se schimbă cu adevărat? De ce progresul e doar o iluzie? Pentru că atunci când tot ce faci este să „pară” că faci ceva, ești condamnat la eșec. E ca un joc fără reguli, unde toți joacă dar nimeni nu câștigă. Poate te întrebi de ce? Pentru că nimeni nu face nimic concret.
Doar o mască pentru incompetență
Ineficiența sistemică este norma, nu excepția. Îți amintești scena cu “șapte oameni care schimbă un indicator”? A devenit o emblemă a unui sistem care simulează progresul. Resursele noastre sunt irosite pentru a menține o aparență. De ce? Pentru că este mai comod să te ascunzi în spatele unui sistem defect decât să-ți asumi responsabilitatea schimbării. Ai aruncat vreodată vina pe sistem? Sigur, e convenabil. Îți oferă o scuză, dar ce câștigi din asta? Fiecare minut în care nu iei măsuri este un minut pierdut într-o bătălie pe care ai ales să o pierzi.
Îți place să te ascunzi după „sistem”?
Lipsa de responsabilitate nu este doar o problemă a instituțiilor, este și una personală. Te complaci în pasivitate. În loc să acționezi, aștepți ca altcineva să facă schimbarea. Ce câștigi din această pasivitate? Când ai făcut ultima dată ceva concret pentru a îmbunătăți lucrurile? Da, e mai simplu să dai vina pe sistem, dar asta te ajută pe termen lung? Știi care e rezultatul? Nimic. Viitorul nu vine din scuze, ci din acțiuni reale. Ce faci tu acum?
De câte ori ai dat vina pe alții azi?
Ești într-un joc fără final fericit. Și știi ce e și mai trist? Majoritatea nici nu realizează asta. Ești un figurant în propria ta viață sau îți iei rolul în serios? Simplu: continuă să simulezi și nu te aștepta la rezultate. Sau, începe să faci ceva real, chiar azi. Pentru că simularea responsabilității este cancerul sistemului nostru. Dacă nu faci ceva, vei rămâne blocat într-un cerc vicios.
Același dezastru
Iată unde intervine problema de fond. Sistemul nu poate funcționa corect atâta timp cât fiecare încearcă să se sustragă de la propriile îndatoriri. Ne ascundem în spatele unui colectiv, sperând că, la final, altcineva va face treaba grea. În realitate, această mentalitate împinge totul într-o spirală de decădere. Când ultima dată te-ai confruntat cu o problemă și ai căutat să o rezolvi fără să cauți vinovați? Dacă nici măcar nu-ți pui această întrebare, atunci răspunsul e clar.
Refuzi să te schimbi? Perfect, stai pe loc și nu te plânge
Dar știi ce e mai grav? Că acest comportament a devenit un model cultural. Lipsa de responsabilitate se transmite de la o generație la alta. Cei tineri văd cum adulții mimează acțiunea și învață să facă la fel. Știi ce viitor le pregătești? Unul în care ineficiența devine normă, unde progresul real este o excepție rară. Poate că astăzi ignori această realitate, dar consecințele se vor resimți mâine. Întrebarea pe care trebuie să ți-o pui este: ești gata să fii parte din soluție sau vrei să rămâi parte din problemă?
Toți vor schimbare, dar nimeni nu vrea să înceapă cu sine. Vrem să schimbăm lumea din jurul nostru, dar refuzăm să ne schimbăm pe noi. Aștepți ca alții să facă ceea ce tu refuzi să faci. Iar acest refuz te ține blocat. Ce ai câștigat din asta până acum? Ai văzut vreun progres real în jurul tău? Sau totul e doar un spectacol fără final?
Dacă nu faci nimic, ce aștepți să se schimbe?
Simularea responsabilității este mai mult decât un simplu comportament. Este o capcană mentală. Odată prins în ea, devine greu să ieși. Te convingi că faci ceva, că eforturile tale contează, dar în realitate te îndepărtezi de soluții. Și știi ce e mai trist? Că toți cei din jurul tău sunt în aceeași capcană.
Există o cale de ieșire. Aceasta începe cu tine. Cu fiecare acțiune pe care o iei, cu fiecare alegere de a face lucrurile diferit. Îți asumi responsabilitatea sau o simulezi? În momentul în care decizi să faci ceva real, când alegi să te implici cu adevărat, începe schimbarea. Te provoc să faci un pas acum. Nu mâine, nu luna viitoare. Acum.
