Ce înseamnă, cu adevărat, libertatea de exprimare? Nu definiția din dicționar, ci esența ei. Sună frumos, nu-i așa? Să spui ce vrei, când vrei, fără teamă. Dar ce se întâmplă când libertatea devine o armă împotriva altora? Când îți justifici ura față de cei care nu îți seamănă, în numele acestui drept sacru? Libertatea de exprimare e ca o sabie cu două tăișuri. Pe de o parte, te protejează să spui ce vrei. Pe de altă parte, taie dreptul altuia de a exista. În Moldova și România, „libertatea de exprimare” e un termen paradoxal. Pentru majoritate, e un scut. Pentru minorități, e un pumn în față. LGBT? Romi? Poate chiar tu, într-o zi, vei fi următoarea țintă. Atunci ce faci? Îți aperi „libertatea” de a fi rănit?
Cuprins:
- Dreptul la libertatea de exprimare
- Îți pierzi libertatea dacă LGBT o câștigă?
- Libertatea Romilor și etichetele noastre
- Ce Spun Educația și Legea despre Libertate
- Ce facem?
- O nouă paradigmă a libertății
Dreptul la libertatea de exprimare
Să fim sinceri: libertatea de exprimare în Moldova și România nu e atât de „liberă” cum ne place să credem. Nu o simți peste tot, nu oricine se poate bucura de ea în mod egal. Pare să existe doar pentru cei care au deja putere. Când vine vorba de minorități, libertatea devine o farsă. Am văzut asta în nenumărate rânduri, de la scandalurile publice despre paradele LGBT, până la tăcerea asurzitoare în jurul comunităților de romi. Ai observat cum statul nu doar că nu apără, dar uneori chiar participă activ la suprimarea acestor voci? Și dacă instituțiile noastre dau din umeri, tu ce faci? Închizi ochii sau te întrebi dacă, într-o zi, libertatea ta va avea și ea un preț de plătit?
Îți pierzi libertatea dacă LGBT o câștigă?
Ce te sperie atât de tare la comunitatea LGBT? Îți este frică că, dacă li se dă spațiu, îți vor lua ceva ce ți se cuvine? Această paranoia colectivă e alimentată de o ură ascunsă sub masca „libertății de exprimare” . Dar hai să fim sinceri: libertatea ta de a spune „nu sunt de acord cu drepturile LGBT” este, de fapt, un act de negare a dreptului altuia de a exista. E doar o părere? Nu, este piatra de temelie a unei societăți care normalizează ura. Fiecare vorbă pe care o arunci împotriva unui om creează valuri. Și fiecare val ajunge, la un moment dat, să dărâme ceva. Ce anume? Drepturile lui. Libertatea lui. Existența lui.
Cum s-ar schimba lucrurile dacă, în loc să negi, ai începe să înțelegi? Crezi că îți pierzi libertatea dacă altcineva și-o câștigă? Sau poate, pentru prima dată, vei înțelege că libertatea e despre a coexista, nu despre a stăpâni.
Libertatea Romilor și etichetele noastre
Și romii? Îi știi. Sau crezi că îi știi. Marginalizați, ignorați, blamați. Când a fost ultima dată când ai vorbit despre ei? Când ai încercat să înțelegi cum e să fii rom în Moldova sau România? Ei trăiesc la periferia societății nu doar din punct de vedere fizic, ci și emoțional – în tăcerea noastră colectivă. Problema libertății de exprimare aici e mai subtilă. E în liniștea noastră. E în faptul că ne-am obișnuit să-i ignorăm. Ai spus vreodată că ei „merită” marginalizarea lor pentru că „așa sunt ei”? Dar cine te-a făcut judecător? Când libertatea ta de a vorbi despre ei le răpește lor dreptul de a fi văzuți, cine plătește prețul?
Statul nu face nimic, iar noi? Continuăm să perpetuăm un sistem în care romii sunt ținuți la periferie. Așa cum au fost de secole. Spui că nu e treaba ta? Că ei „sunt așa cum sunt”? Este asta scuza comodă care îți permite să trăiești fără să te simți vinovat? Ai fi spus la fel dacă te-ai fi născut în sărăcia lor? Dacă ai fi fost judecat nu după faptele tale, ci după o etichetă pusă pe fruntea ta?
Ce Spun Educația și Legea despre Libertate
Mulți vor spune că soluția este educația. Însă ce fel de educație? Și cine o implementează? Profesorii care transmit aceleași stereotipuri? Părinții care și-au învățat copiii să urască fără să știe de ce? Educația e cheia, dar cheia cui? Legea e scrisă pe hârtie, dar hârtia nu apără pe nimeni. Într-o societate care încă tolerează ura în numele „libertății de exprimare”, cum poate o lege să schimbe ceva cu adevărat? Legea e doar o formă pe hârtie. Dacă nu ai oameni care să o implementeze corect, rămâne o iluzie. Iar noi, cei care spunem că vrem schimbare, suntem cei care trebuie să acționăm primii. Poți să faci ceva sau continui să aștepți ca altcineva să rezolve problema?
Ce facem?
Nu legile sau educația vor schimba lumea. Ceva mult mai profund e necesar. Schimbarea vine prin acțiuni concrete, zilnice. Începe prin a te informa, prin a sprijini cauzele minorităților. Participă la discuții, donează organizațiilor care luptă pentru drepturile omului, și, cel mai important, fii un aliat al acelor voci care nu sunt auzite. Dacă te gândești că problema e prea mare și nu ai ce face, amintește-ți că schimbarea începe cu fiecare gest mic.
Unde începe responsabilitatea ta? În fiecare zi, avem ocazia să ne exprimăm. Pe rețele sociale, la muncă, în discuții cu prietenii. Dacă ai putea să schimbi ceva, ce ai face? Cum ai acționa dacă mâine ai descoperi că libertatea ta de a vorbi rănește alți oameni? Ai continua să vorbești, să rănești, să justifici totul în numele „dreptului tău” sau te-ai opri o secundă și ai începe să îți pese?
O nouă paradigmă a libertății
Dacă îți pasă de libertatea ta, ar trebui să îți pese și de libertatea altora. Altfel, ceea ce lași în urmă nu e libertate, ci o lume dezbinată. Nu contează doar ce spui. Contează ce lași în urmă. Ești gata să îți asumi ceea ce vine din gura ta? Ești gata să trăiești într-o lume în care libertatea înseamnă mai mult decât dreptul de a răni? Începe astăzi, aici, acum. Spune-ți întrebarea: „Când libertatea mea devine arma altuia, ce fac?”
