Am ajuns să respirăm resemnarea ca pe un aer comun, fiecare problemă fiind un ecou al „așa-i la noi” – o realitate pe care ne-am obișnuit s-o acceptăm fără să clipim. Dar cine a decis că asta e tot ce merităm? Cât de mult mai tolerăm să fim spectatori într-o piesă pe care, de fapt, noi o scriem?
Statul ni se pare o entitate separată, o creatură greu de înțeles, căreia îi cerem, pe care o judecăm, dar la care nu ne uităm cu adevărat. Și totuși, uităm că statul, sistemul, birocrația — toate astea nu sunt altceva decât reflexia noastră. Când deschizi ochii și privești dincolo de clișee, descoperi că funcționarii, regulile, mentalitățile sunt create și păstrate de oameni. Oameni ca tine, ca noi. Cum am ajuns, oare, să așteptăm de la stat ceea ce nici măcar nu avem curajul să schimbăm în noi?
Nu te-ai săturat să privești în jur și să vezi aceeași imagine obosită, să te împiedici de aceleași scuze și rutine? Ce ne oprește să facem primul pas spre schimbare? Răspunsul, de cele mai multe ori, nu se află în legi sau instituții, ci în felul în care am învățat să gândim. Întrebarea adevărată este: ai curajul să începi cu tine?
Cuprins:
- Prosti Educat nu e Sistemul, ci Oamenii din El!
- „Drumul Crucii” până la Servicii Publice
- Diploma care Împiedică Gândirea
- Visul European: Cine Îl Sabotează?
- Cine Alimentează Criza?
- De ce nu se schimba nimic?
Prosti Educat nu e Sistemul, ci Oamenii din El!
Moldova nu-i un basm și nici sistemul public nu-i vreun balaur de temut. Dacă vrem să știm cine a creat un sistem care „nu merge” , hai să ne uităm atent la cei care-l compun – cetățenii. Noi, cei care zi de zi contribuim la aceleași rutine și obiceiuri, suntem cei care îl facem „prost”. Nu guvernul, nu funcționarii, ci chiar oamenii care au ales să nu-și deschidă mintea, să nu accepte schimbarea și să nu privească dincolo de ușa sigură a conformismului.
Când ne plângem că „statul nu merge”, ne plângem de fapt de modul în care noi, moldovenii, alegem să interacționăm cu realitatea. Educația și deschiderea minții nu vin din titulaturi sau funcții. Ea vine dintr-o dorință profundă de schimbare, pe care mulți o evită din teamă, comoditate sau obișnuință.
„Drumul Crucii” până la Servicii Publice
Să ne gândim la experiența tipică de a obține un document oficial. Dacă trebuie să ceri o favoare ca să fii „ajutat” cu un serviciu de care ar trebui să beneficiezi, asta nu e din vina „sistemului”, ci a mentalității celor care fac parte din el. Noi am permis ca sistemul să fie controlat de relații și pile, nu de reguli clare și echitabile. Când noi suntem cei care întreținem „mica corupție” prin șoapte și favoruri, cum putem cere integritate de la cei care ne deservesc?
Această „birocrație” e oglinda atitudinii noastre – lipsa noastră de inițiativă și refuzul de a cere schimbare. Ori de câte ori acceptăm „ajutorul” unui prieten ca să „rezolvăm” o problemă, perpetuăm sistemul și-i lăsăm pe cei care refuză să se schimbe să aibă câștig de cauză. Dacă vrei un sistem echitabil, fii echitabil. Dacă vrei schimbare, refuză micile compromisuri și începe să ceri transparență și corectitudine.
Diploma care Împiedică Gândirea
Reformele educaționale din Moldova au o direcție. Dar cine o sabotează? Nu statul, ci oamenii care tratează o diplomă ca pe un „act de status”, nu ca pe o dovadă de competență. Universitățile devin fabrici de diplome tocmai pentru că noi, ca societate, punem mai mult preț pe „hârtie” decât pe conținut. Dacă acceptăm ca educația să fie un simplu tichet de intrare, contribuim noi înșine la perpetuarea mediocrității.
Cei care ies din sistemul educațional fără să fi învățat ceva esențial sunt cei care vor perpetua această realitate, lipsindu-se pe ei înșiși de posibilitatea de a aduce ceva nou. Suntem prizonierii propriilor așteptări reduse, iar când refuzăm să gândim mai departe de „un job bine plătit”, perpetuăm superficialitatea. Dacă vrei schimbare, nu începe cu așteptările de la sistem – începe cu așteptările pe care le ai de la tine.
Visul European: Cine Îl Sabotează?
Câți dintre noi privim la Occident ca la un model ideal? Moldovenii vorbesc despre eficiența birocratică și amabilitatea din afară ca despre un vis îndepărtat. Dar această „față umană” a statului european nu vine de la sistem, ci de la oamenii care l-au creat și întreținut. Ne amăgim că ar fi altfel, dar adevărul e simplu: oriunde există schimbare, ea vine de la cei care o cer și o aplică.
Nu avem nevoie de un alt „vis european” pentru a face schimbarea. Avem nevoie doar să încetăm să acceptăm „micile favoruri” și să începem să respectăm principiile corectitudinii și eficienței chiar aici, în Moldova. De ce nu începem noi să fim acei oameni pe care îi admirăm în Occident?
Cine Alimentează Criza?
De fiecare dată când crește inflația, plângem și ne uităm spre stat cu degetul întins. Dar crizele economice nu se întâmplă de la sine; ele sunt alimentate de obiceiurile de zi cu zi ale celor care trăiesc într-un stat. Fiecare cumpărătură „la negru”, fiecare favor acceptat și fiecare șoaptă pentru o reducere subterană contribuie la instabilitatea economică. Noi suntem cei care acceptăm prețuri umflate fără să protestăm și cei care așteptăm ca altcineva să „regleze” situația.
Inflația nu e o fluctuație misterioasă – e rezultatul unui sistem de relații economice pe care noi îl alimentăm prin fiecare compromis și prin refuzul de a cere transparență și dreptate economică. Dacă vrei un sistem echitabil, cere-l la fiecare pas, iar dacă vrei o economie stabilă, construiește-o prin comportamentul tău de consumator.
De ce nu se schimba nimic?
Când ne uităm la stat și vedem corupție, incompetență și superficialitate, vedem de fapt propriul nostru refuz de a schimba ceva. „Statul suntem noi” nu-i doar o expresie; e realitatea zilnică în care trăim. Când noi ne mulțumim să acceptăm „așa cum e”, perpetuăm o realitate în care omul, nu sistemul, alege să nu schimbe nimic.
Schimbarea nu vine de la „ei”. Vine de la noi, cei care refuzăm să perpetuăm obiceiurile care ne-au adus aici. Dacă vrem să trăim într-o altă Moldovă, trebuie să renunțăm la aceleași scuze și să începem să fim noi exemplul de schimbare. Deci, ce faci tu azi diferit pentru a-ți crea propriul viitor?
